Patria / țara
Nucleul temei: obiectul iubirii și al datoriei.
„Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie” — Eminescu
Modulul 2
Patriotismul ca temă și motiv literar
Motivele recurente ale temei și felul în care ea se transformă de la pașoptism la interbelic.
Motive literare recurente
Glia, brazda, pământul
Legătura organică dintre om și locul care îl hrănește.
„Plugarii” — Goga
Eroul și jertfa
Modelul moral: cel care își dă viața pentru ceilalți.
„Muma lui Ștefan cel Mare” — Bolintineanu
Trecutul glorios
Istoria ca argument și ca îndemn pentru prezent.
„Scrisoarea III” — Eminescu
Limba română
Limba ca patrie interioară, semn al identității.
Poezia pașoptistă și eminesciană
Dorul și înstrăinarea
Suferința depărtării de țară; patriotismul trăit ca lipsă.
„Doina” — Eminescu
Satul și tradiția
Satul ca vatră a valorilor și a continuității.
„Sufletul satului” — Blaga
Deșteptarea / chemarea la luptă
Discurs mobilizator, verbe la imperativ, adresare directă.
„Deșteptarea României” — Alecsandri
Evoluția temei
Pașoptism (1830–1860)
Patriotism militant și programatic: literatura are misiune socială. Ton retoric, imperative, apel la unire și libertate.
Autori: V. Alecsandri, D. Bolintineanu, A. Mureșanu, C. Negruzzi
Junimism și marii clasici (1860–1900)
Patriotismul devine reflexiv și critic: elogiul trecutului însoțit de satira prezentului, meditație asupra destinului neamului.
Autori: M. Eminescu, G. Coșbuc (tranziție), I. Slavici (proză)
Sămănătorism și tradiționalism (1900–1918)
Accent pe sat, pe țăran, pe suferința socială și națională; patriotism al solidarității cu cei mulți.
Autori: O. Goga, G. Coșbuc, M. Sadoveanu, A. Vlahuță
Interbelic (1918–1940)
Patriotism cultural și metafizic: satul ca spațiu mitic, istoria ca sursă de identitate, romanul istoric.
Autori: L. Blaga, M. Sadoveanu, N. Iorga (eseu)